M-ai regasit

Azi ma simt ca ologul vindecat ce cersea mila la poarta “Frumoasa” (Fapte Ap. 3:1-11). Am venit inaintea lui Dumnezeu la fel ca ologul asta, nu stiam ce cer, stiam doar ca vreau ceva, ceva sa imi schimbe viata care o luase pe un drum gresit. La fel ca ologul, picioarele mele au fost ranite zilele astea. Le-am dus in locuri unde nu aveau ce umbla, au batatorit carari unde nu Dumnezeu ma trimitea si rezultatul a fost ca am venit olog, cu picioarele pline de sangele neascultarii. Statutul meu nu mai era de copil al lui Dumnezeu, pentru ca nu meritam sa imi fie data demnitatea asta. Am venit, cum s-ar zice in popor, ca ultimul om, desi eu am preferat sa folosesc un cuvant mai dur, dar care si Dumnezeu il foloseste in multe din cartile profetice, acela de curva. Ma simteam tradator, un Petru contemporan, un Iuda al zilelor noastre care Il vinde pe Fiul omului. Ologul acesta cersea mila in fata unei porti a templului pe nume Frumoasa, dar credea el oare in frumusetea acelei porti? Stateam inaintea lui Dumnezeu cersind si eu “ceva” de la Dumnezeu, stateam inaintea prezentei lui Dumnezeu, dar stiam eu oare de frumusetea acelui loc? Ochii mi-erau acoperiti pentru ca eu ce doream era mila Lui. De-abia la ridicarea valului am putut sa-I vad frumusetea. Frumusetea Lui de TATA, un Tata plin de dragoste, care restaureaza, reface, reda, recupereaza, reinstaureaza, reinnobileaza, reinnoieste si orice activitate care are ca rezultat un salt spre viata. Ologul a primit mai mult decat cerea, picioarele lui i-au fost insanatosite, a sarit in picioare si slavea pe Dumnezeu. La fel ca el, caci cu nimic nu sunt mai bun, am fost vindecat. Picioarele-mi sangarande, murdare si pline de praful lumii au fost spalate si am putut si eu salta, am putut lauda pe Dumnezeul restaurarilor! Slavit sa fie Numele Lui!

“Caci cel neprihanit de sapte ori cade si se ridica.” Prov. 24:16

[picture by no-limitation]

Bucuria

“El va fi pentru tine o pricina de bucurie si veselie.”

Care e sursa bucuriei mele? Ce lucruri ma fac sa tresar de fericire, sa cant de bucurie, sa explodez de entuziasm? Pentru ca daca toate astea isi gasesc implinire in lucrurile de pe pamant, ce se intampla cand ele dispar? Ce se intampla cu veselia si zambetul meu cand sursele bucuriei mele nu mai exista? Ce se intampla cand nu mai sunt apreciat, nu mai sunt iubit, imi pierd locul de munca,sau casa, sau cineva din familie? Cand toate lucrurile de aici de pe pamant imi sunt luate si nu mai raman cu nimic, mai e vreun motiv real pentru care sa fiu bucuros? Cand Cristos e in inima mea, El e bucuria mea, El e pricina mea de lauda, nu am niciun motiv pentru care fata sa imi fie posomorata, inima intristata. Adancimea, inaltimea, latimea, sanatatea, notele, familia, slujba, cariera, facultatea, iubita, NIMIC nu ma poate desparti de Cristos, in care gasesc bucurie din belsug. Tot ce am pe pamant mi se poate lua, pentru ca in definitiv nimic nu imi apartine. Doar Cristos, El e singurul care ramane al meu pe vecie, El e mostenirea mea si averea mea. In El, chiar de sunt sarac, sunt bogat, pentru ca Il am ca Dumnezeu si Tata pe Creatorul Universului.

Canta inima mea cantari de lauda neincetat pentru Mantuitorul meu? Tresalta sufletul meu la auzul cuvintelor Lui? Vibreaza intreaga mea fiinta cand stau in rugaciune inaintea Lui?

“va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre”.

Exod 14 pentru sesiune

v.10 Examenul se apropia. Alex si-a ridicat ochii si iata ca grijile veneau dupa el. Alex s-a inspaimantat foarte tare si a strigat catre Domnul dupa ajutor.

v.13 Dumnezeu i-a raspuns lui Alex: “Nu te teme de nimic, stai pe loc si vei vedea izbavirea pe care ti-o va da Domnul in ziua aceasta, caci examenele aceastea pe care le vezi azi, nu ti le vei mai aminti niciodata.

v.14 Domnul se va lupta pentru tine, dar tu, stai linistit.”

v.25 Grijile au zis atunci: “Haidem sa fugim dinaintea lui Alex, caci Domnul se lupta pentru el impotriva noastra”.

[poza de ginTonic13]

Un erou al credintei

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile cari nu se vad.”

Desi e un verset din Epistola catre Evrei, cred ca nu ar exista o alta idee care sa concluzioneze toata cartea Genezei, o carte mai mult cunoscuta ca fiind cartea inceputurilor, o carte a creatiei. Pentru mine, anul acesta a fost cartea credintei. O carte cu oameni obisnuiti, dar care au refuzat sa traiasca o viata de aici si acum, ci au privit dincolo de ceea ce se vede, la lucruri care acum nu se vad, dar exista. Cine sunt acesti oameni de la care Dumnezeu m-a invatat ce inseamna credinta?

ENOH. Contextul in care apare mentionat Enoh in Biblie este unul destul de ciudat. Capitolul 5 din Geneza mentioneaza lista urmasilor lui Adam pana la Noe, pentru fiecare generatie fiind aceleasi cuvinte: a nascut un fiu la o varsta, dupa nastere a mai trait ani, apoi a murit. Fiecare generatie avea acelasi traseu, se nastea, traia si murea; o societate pentru care Dumnezeu nu exista, oameni care isi traiesc viata la voia intamplarii. Pana in versetul 22: “Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Enoh iese din rutina vietii, refuza sa mai traiasca de pe azi pe maine, Enoh se ridica si umbla cu Dumnezeu. Avea nevoie de credinta pentru acest lucru…

NOE Traieste intr-un context si mai dificil decat Enoh, oamenii nu numai ca sunt nepasatori fata de Dumnezeu, dar rautatea lor ii provoaca la actiuni menite sa supere fata lui Dumnezeu.
6:5 “Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”
In asa circumstante, Noe era “un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.” La fel ca Enoh, dar cu provocari mult mai grele, Noe traieste altfel. Prin credinta, el asculta de Dumnezeu si incepe constructia corabiei care il va salva pe el si familia lui de la moarte. In ciuda batjocurilor primite de la ceilalti oameni, remarcilor cum ca ar fi nebun la cap, cu halucinatii referitoare la un potop care sa inghita pamantul, Noe stie in cine se increde! El a vazut si a auzit ceea ce ceilalti nu puteau intelege.

AVRAAM Referitor la Avraam, nu de putine ori mi-am pus intrebarea de ce Dumnezeu l-a ales pe El sa devina tatal tuturor credinciosilor, parintele spiritual al omenirii, un om prin care sa fie binecuvantate toate popoarele? 15:6 “Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” Credinta lui in Dumnezeu, pentru ca desi era batran, avea o sotie la fel de batrana, nu aveau niciun copil, Avraam crede promisiunea lui Dumnezeu ca il va face un neam mare. “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”

IACOV Viata lui a fost un amalgam de trairi si de experiente. Un om fricos, lacom, inselator, pleaca din casa tatalui sau Isaac necunoscandu-l pe Dumnezeul parintilor lui. Pe drum are parte de o intalnire cu prezenta lui Dumnezeu, unde Iacov ii intinde lui Dumnezeu provocarea care ii va schimba intreaga viata: daca Tu ma ajuti in tot ce fac, atunci nu o sa fii doar Dumnezeul parintilor mei, ci Dumnezeul meu. Toata viata lui de aici inainte e raspunsul lui Dumnezeu la provocarea lui Iacov. Avea nevoie Iacov de credinta pentru a se lasa pe mana Lui…

Si acestia sunt doar cativa din eroii credintei in Dumnezeu din cartea Geneza… Toti au fost provocati sa traiasca altfel, sa aiba credinta, o incredere in lucruri care nu se vad. Dumnezeu vrea ca si tu sa te ridici de acolo de unde esti, sa nu te uiti in jur la cat de singur esti si cat de multi sunt care o duc bine traind in pacat, o viata fara Dumnezeu, sa te uiti si sa iti pui toata increderea in El.

Geneza 42:18 “Eu ma tem de Dumnezeu!” (Iosif)

[poza de meppol]

It’s a slow fade

Iti recomand sa te uiti la video de mai jos, indiferent de starea in care te afli: pe inaltimi cu Dumnezeu, jos in groapa pacatului, sau pe panta care te duce la pierzare.

Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

El face ceva nou

,,Nu vă mai gîndiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întîmple: să nu -l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase.” Isaia 43:18,19

De curand 2008 s-a incheiat. Lucruri rele, incercari, caderi, infrangeri, dar si lucruri bune, binecuvantari, impliniri, au trecut. Am fi tentati usor ca si acum, in noul an, sa ramanem tot in 2008, cu capul intors spre trecut, cu ochii atintiti spre ce a fost odata. Poate ca pacatele prea multe din 2008 inca te apasa, poate ca loviturile infrangerilor care au fost inca dor. Sau poate ca binecuvantarile primite din belsug te fac sa iti para rau ca anul a trecut. Dumnezeu ne spune din versetele din Isaia sa nu ne mai uitam la ce a fost! Pacatele noastre El le-a spalat, El le-a uitat. Tu de ce nu poti face acelasi lucru? Binecuvantarile cu care te-a imbogatit Dumnezeu anii trecuti, momentele frumoase petrecute cu El sunt acolo, in inima ta, dar nu te mai hrani din amintiri! Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al prezentului! El vrea sa faca lucruri mari, lucruri noi anul acesta in viata ta! In versetul 19 Dumnezeu ne spune ca El vrea sa construiasca drumuri noi prin ruinele vietii noastre, vrea sa aduca rauri de binecuvantari, rauri de prospetime peste moleseala spirituala! Pentru a putea construi drumuri intr-o pustie, ai nevoie sa indepartezi pietre, bolovani, buruieni. Dumnezeu vrea sa faca lucruri noi, dar pentru aceasta trebuie mai intai sa faca curat! Esti tu gata sa il lasi pe Dumnezeu sa intervina in viata ta, sa smulga lucruri nefolositoare, sa zideasca in locul lor drumuri drepte, sa aduca rauri de prospetime, revigorare si trezire spirituala?

Lectia lui Cain si Abel

Geneza 4:1-8: “Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: “Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti. Însă Cain a zis fratelui său Abel: “Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorât. Domnul a zis lui Cain: “Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: “Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Citesti textul la prima vedere si te intrebi: De ce jertfa lui Abel a fost bine primita si a lui Cain nu? Era doar un moft al lui Dumnezeu, vroia El oare sa ramana Cain ca primul criminal al omenirii? La urma urmei, nu Cain a fost primul care a venit cu ideea sa aduca o jertfa Domnului? Ii plac lui Dumnezeu mai mult animalele decat frunzele lui Cain?

Problema e modul total diferit in care cei doi frati Il privesc pe Dumnezeu. Cain aduce o jertfa Domnului din roadele pamantului, o jertfa oarecare din roade oarecare, o jerfta care nu il costa prea mult. Cain era plugar, avea de-a face zi de zi cu metri patrati de cereale.  La un moment dat, se hotaraste sa ia un pumn de ce avea mai la indemana si sa il aduca lui Dumnezeu. Abel, in schimb, ni se spune ca aduce o jertfa din oile intai nascute din turma lui si din grasimea lor. Abel aduce o jertfa care il costa, aduce oi din turma personala, probabil singura lui avere si singurul lui mod de existenta. Acum poate ni se pare mai clar de ce Dumnezeu a privit cu placere inspre jertfa lui Abel… Si totusi, de ce Abel aduce o jertfa din ce e mai bun iar Cain una care sa nu il coste? In Evrei 11:4 ” Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui.” Raspunsul la intrebare este credinta. Atunci cand crezi in Dumnezeu, cand traiesti in sfintenie, cand pui importanta pe lucrurile spirituale, faci tot ce iti sta putinta ca jerfta, cadoul care tu vrei sa il dai Domnului sa fie cat mai bun. Cain nu avea credinta aceasta. Daca ar fi avut-o ar fi dat mai multa importanta jertfei lui.

Din clipa cand Cain vede ca Dumnezeu accepta jertfa lui Abel si a lui nu, el se manie. Ciudat, nici acuma nu isi da seama ca ceva nu e in ordine. Ar vrea ca jerfta lui sa fie acceptata, dar daca s-ar putea sa nu il coste mai nimic… Dorinta de a pacatui se naste in Cain. Dumnezeu vede ce se intampla in sufletul lui, si cu inima de Tata il atentioneaza pe Cain sa isi stapaneasca dorinta diabolica. Prea tarziu pentru Cain. Sufletul e macinat de invidie. Printr-o invitatie aparent prieteneasca “Haidem sa iesim la camp”, Cain de fapt il cheama pe fratele sau Abel sa fie ucis intr-un mod brutal.

Cum vin eu inaintea lui Dumnezeu? Aduc o jerfta ieftina, din resturi de timp, bani, sau aduc oile intai nascute cu grasimea lor, tot ce am mai bun, mai scump, din munca mea, veniturile mele, timpul meu?

La inceput de an

Cu siguranta orice crestin la inceput de an cand isi intocmeste  rezolutiile pentru anul de curand inceput isi va dori sa fie mai serios cu studiul Bibliei, va cauta planuri de citire a Scripturii intr-un an si, cu o dorinta sincera, va veni inaintea lui Dumnezeu sa se roage sa fie mai serios decat anii trecuti. Am facut-o si eu in fiecare an, si 2009 nu a fost cu nimic mai diferit. Mi-am propus ca anul acesta chiar sa reusesc ceva ce nu am reusit in niciun alt an, desi poate eram aproape. Dar m-am uitat in anii trecuti si am incercat sa vad de ce niciodata nu mi-am putut implini juruinta? Si cred ca Dumnezeu mi-a aratat unde era falimentul. Oridecateori ma indepartam de Dumnezeu, prin pacatele mele, ziua respectiva mi-era rusine sa mai citesc din Biblie. Uneori, si nu de putine dati, tumoarea pacatului se extindea pe mai multe zile, astfel ca ma simteam mort spiritual si fara dragostea lui Dumnezeu. Dar stiu ca El ma astepta. De unde stiu asta? Din caldura imbratisarii care mi-o oferea cand ma intorceam la El.

Anul acesta ma rog sa existe cat mai putine astfel de momente, ma rog sa raman in mana Lui, si ca un copil curand nascut, sa doresc cuvantul lui Dumnezeu pentru viata mea.

Cu Harul lui Dumnezeu, anul acesta am inceput sa studiez Biblia incepand cu cartea Geneza. Studiez, nu citesc. A citi stim cu toti ce presupune. A studia e mai mult, arata ca sunt insetat, dornic, ca prin ceea ce citesc sa culeg lectii pentru viata mea. Asta vreau de la 2009. Un an in care Cuvantul lui Dumnezeu sa imi vorbeasca chiar si prin pasaje care le-as sti pe de rost. Ce mi-ar putea vorbi Dumnezeu din Geneza 1? Una din lectii cu siguranta ar fi ce Dumnezeu puternic si inteligent avem. Puternic pentru ca eu, tu, oricine, nu am fi in stare sa zicem: “Sa fie lumina!” si chiar sa se intample. Si in plus, de unde stii ca lumea ar avea nevoie de lumina? Mai spun inteligent pentru ca uita-te la creatie, ai fi in stare sa creezi macar o furnica? Macar un fir de iarba? Si asta fara niciun exemplu, din proprie initiative si originalitate. Eu unul de-abia as desena o furnica, dupa ore in sir de stres si observatii asupra unei furnici care sa mi-o iau ca muza. El nu a avut nimic asa ceva. A zis si s-a intamplat, a gandit si a luat fiinta. Deci uite cum Dumnezeu poate sa ma invete ceva chiar si din pasaje care daca nu as fi atent le-as trece fluierand. Si vor mai fi multe altele… care acum nici nu le banuiesc.

Asadar, te provoc si pe tine anul acesta, ia-ti creionul si carnetelul intr-o mana, Biblia in cealalta, inchide ochii pentru rugaciune si fii insetat ca Dumnezeu sa iti vorbeasca. Asta voi face eu, si lucrurile care Dumnezeu mi le va descoperi, cu bucurie vi le voi impartasi si tie, asteptand deopotriva sa faci si tu acelasi lucru, ca astfel sa fim mai bogati spiritual.

Are vreo baza teologica dorinta care o am? Priveste in Coloseni 3:16 “Cuvantul lui Dumnezeu sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii.”

[poza de Himmado]